21, august, 2017
Breaking News:

Campanie umanitară. Doi copii abandonați se luptă pentru a rămâne împreună: „Am văzut-o pe mama acum o lună, când a venit să ne ia alocațiile”

Carmen Dumitrescu

Nu există cuvinte pentru a descrie, în toată intensitatea ei, experiența întâlnirii cu Ionela și Marian Lungu. Cei doi copii abandonați au 11 și, respectiv, 10 ani și locuiesc pe raza comunei Trivalea-Moșteni din Teleorman. Cu ceva vreme în urmă, mama lor i-a părăsit. Pur și simplu, femeia s-a îndrăgostit de un bărbat cu vreo douăzeci de ani mai tânăr și a fugit la București, pentru a-și reface viața acolo. În urmă cu o lună de zile, tatăl biologic al copiilor, care avea grijă de cele două suflete, a decedat și el, astfel că puii de om au rămas singuri pe lume. Au o bunică foarte bătrână, care nu-i poate supraveghea și o vecină, care, deși are o familie numeroasă, i-a luat pe cei mici în îngrijire. Situația celor doi copii ne-a impresionat, așa că am decis să mergem acolo unde locuiesc și să vedem cum am putea să-i ajutăm. Dar nici în cele mai înfiorătoare coșmaruri nu ne-am fi putut imagina ce aveam să găsim acolo.

O casă din pământ, care stă să cadă, le ține loc de adăpost nu doar celor doi copii abandonați, ci și copiilor vecinei care i-a luat în grijă. Casa are două cămeruțe, care arată jalnic, pereții par că se scurg pe podea, paturile improvizate amintesc de lagărele de concentrare, iar pe o măsuță, lângă patul unuia dintre copii, tronează o conservă goală, în care zac câteva zeci de chiștoace de țigară. În casă e frig, iar atmosfera generală e una de sărăcie lucie. Ionela și Mari tremurau de frică, atunci când au auzit că au musafiri. Pur și simplu, gândul că va veni într-o zi cineva să îi ia de acolo, să-i despartă, să-i dea în plasament îi îngrozește. Cu greu am reușit să le câștigăm încrederea, pentru a putea vorbi cu ei despre ce li se întâmplă. Ionela a cedat mai repede curiozității noastre, căci ea nu mai văzuse machiaj pe ochii unei fete, așa că s-a apropiat mai repede. Odată câștigată încrederea Ionelei, discuția cu micuțul Marian a fost doar o chestiune de minute, dar numai după ce a plâns puțin, convins de faptul că i-am vizitat pentru a-i lua și pentru a-i despărți. Apoi, după ce a înțeles că altele ne erau intențiile, cel mic ne-a povestit ce li s-a întâmplat: „Mama a plecat la București cu un bărbat și tata a murit… Bunica e bătrână, nici nu știu câți ani are, dar țipă la noi. Eu vreau să stau aici, cu sora mea!” Ionela, mai deschisă la discuții, ne-a povestit mai multe: „Mama a venit acum o lună de zile să ne ia alocațiile. Apoi ne-a promis că se întoarce să ne ia și pe noi, dar eu nu vreau să plec cu ea, că ne bate. Și n-am avea loc acolo, la ea, că e cu bărbat nou și va avea un alt copil cu el. Mi-e frică să nu ne ia cineva de aici, că noi suntem frați și vrem să creștem împreună!”

Realmente, felul în care cresc cei doi copii nu poate fi sănătos pe termen lung. Primarul din Trivalea-Moșteni, Marius Băcăncilă, ne spune că nici nu știe cum să abordeze problema, pentru a găsi o soluție bună pentru viitorul celor doi copii: „Da, e o situație foarte complexă. Mama lor vine doar pentru a le încasa banii din alocații și se întoarce la București. Vecina care îi are în grijă este și ea săracă și are câțiva copii de crescut, la rândul ei. Nu știm cum să procedăm, ca să îi ajutăm pe cei doi copii, dar e cert că ei nu doresc să fie separați și sunt și foarte speriați. Aștept să văd dacă putem lua legătura cu o mătușă de-a lor dintr-o comună vecină, pentru a-i lua în grijă. Dar dacă asta nu se va întâmpla, e greu de zis cum procedăm…”

Până se va găsi o soluție legală, însă, cei doi copii trebuie să supraviețuiască. Atâta timp cât propria mamă vine doar să le ridice alocația și să plece cu ea la București, cei mici n-au cum să se concentreze pe școală sau pe activități constructive. Căci lor le e foame… Și nu le-ar strica o mână de ajutor. De oriunde ar veni ea. Au nevoie de haine, de rechizite și de hrană. Ziarul Liber în Teleorman vă provoacă la generozitate. Căci la mijloc sunt doi copii rămași singuri pe lume, pe care nu-i poate apăra nimeni. Dar fiecare dintre noi i-ar putea ajuta puțin, pentru ca grijile lor să se mai reducă. Pentru a se putea bucura și ei de scurta copilărie care le-a mai rămas… Așadar, cei care doresc să ajute sunt rugați să ne contacteze și, împreună cu asistenții sociali de la Trivalea-Moșteni, vom avea grijă ca sprijinul dumneavoastră să se transforme într-un zâmbet pe buzele lor.

Lasă un răspuns