16, ianuarie, 2018
Breaking News:

Betonu’ vieții

Cristian Chiriță

Se spune că la debutul celei de-a doua jumătăți a secolului XX, în Londra, aerul devenise irespirabil, iar în Tamisa pierise orice urmă de pește sau alte viețuitoare acvatice. Deși proprietățile materiale, conturile bancare sau stilul de viață indicau bunăstarea societății, media de viață a londonezilor scădea simțitor. Atunci s-a ajuns la concluzia că spațiile verzi ale orașului, reduse de industrializarea masivă sau, pur și simplu, anihilarea lor de dragul construirii de imobile, au rolul lor major în viața urbei, poluarea având un impact nimicitor, la propriu, asupra locuitorilor. De atunci încoace s-au luat măsuri draconice pentru reînverzirea Londrei, pentru a se aproba astăzi tăierea unui copac fiind necesare N teste până la concluzia că ar putea pune în pericol bunul mers al comunității printr-un accident produs de prăbușirea sa datorită putrezirii. De asemenea, normele de poluare sunt drastice, nepunându-se înainte factorul material față de sănătatea oamenilor.

În secolul al XXI-lea, administrația alexăndreană nu a învățat nimic din greșelile altor societăți mai evoluate decât a noastră. În ultimele săptămâni avem parte de o grotescă „noapte a Sfântului Bartolomeu” pentru copacii de pe Strada Dunării, Strada Carpați sau Mihăiță Filipescu doar pentru a face loc câtorva zeci de locuri de parcare și, implicit, unui grad mai mare de poluare. De asemenea, aproape orice urmă de pământ este acoperită de bitum, pavele sau dale de beton. Când la vară, în lunile caniculare, opincile noastre se vor topi din cauza faptului că strada fierbe și nu i se permite respirația, se vor trezi la realitate și edilii noștri care azi nu știu cum să facă loc automobilelor până-n ușa instituțiilor din centru sau magazinelor. În loc să ia în calcul restricționarea accesului automobilelor, pentru noxele pe care le emit, în zone în care oamenii ar trebui să aibă un spațiu în care să se poată deplasa pe jos neîmpietați de vehicule motorizate, ai noștri administratori nu știu cum să facă trecerea mai lină, de la statutul de tolerat pe care automobilul îl are în orice societate civilizată, la statutul de primadonă. Mai miră pe cineva că mai an în urmă, consiliul local a votat interzicerea accesului bicicliștilor pe Strada Dunării sau Strada București? De construirea de piste dedicate bicicliștilor cred că nu iau în calcul ipoteza nici măcăr aceștia.

Când în viitorul apropiat se va vedea impactul betonării fără discernământ asupra respirației accesorizată cu praf sau dioxid de carbon probabil vor conștientiza și edilii noștri că lăcomia lor și a unor abonați la contractele de amenajare a urbei date de primărie le face rău inclusiv lor va fi târziu. Vorba aia, mortul de la groapă nu se mai întoarce. Dar au deja soluția, aceleași firme care betonează azi vor face în viitor lucrări de decopertare a bitumului și betonului și se vor reprofila inclusiv pe plantarea de copaci.

P.S. : Pe pagina de Facebook „Alexandria, Teleorman, România”, pagină ce a dus în ultima vreme o puternică campanie împotriva tăierii copacilor și a betonării, am văzut destule opinii care susțineau acțiunile primăriei. Erau beneficiari ai contractelor, doar lingăi ai administrației locale sau doar săraci cu duhul?

Lasă un răspuns