18, august, 2018
Breaking News:

Apusul Baronului

din culisele politiciiCarmen Dumitrescu
La început a fost un județ necunoscut… Oamenii care îl populau se numeau “teleormăneni” și trăiau într-un anonimat absolut, încercând să vadă lumina democrației tocmai de la București. Mulți dintre ei visau că va veni o vreme când vor circula cu mașinile prin țară și restul românilor îi vor putea înjura de morți în cunoștință de cauză.

Atunci, când nimeni nu se mai aștepta la vreun semn divin, a răsărit pe cerul politicii teleormănene Baronul. În jurul lui s-au adunat steluțe de circumstanță, care radiau la vederea unei mustăți, despre care simțeau că va deveni, în anii ce vor urma, un brand politic de necontestat. Și au avut dreptate. Baronul învingea obstacol după obstacol și urca în ierarhia puterii județene, până când a ajuns la apogeu, devenind cel mai iubit și mai carismatic dintre liderii politici ai județului. Avea și calități care să-i justifice ascensiunea: învăța repede și avea o mustață din ce în ce mai zâmbăreață, care le lăsa moarte de uimire și de iubire pe toate duduițele cu ambiție care îi ajungeau în apropiere.

Steluțele circumstanțiale din jurul lui au decis atunci că e cazul să se rupă din cerul lor demn și curat pentru a-l sluji pământește pe Baronul cu aere de Dumnezeu ce primise în mâna lui dreaptă toată puterea și bogăția unui județ încă anonim… De aceea, Baronul uitase că Teleormanul nu e România și că România nu e Europa, așa că nu-și făcea niciun fel de griji cu privire la viitorul lui intergalactic. El plutea printre comete, zei și semizei iar teleormănenii îi pupau vârful pantofului, cu grijă să nu-i rănească unghia degetului mare de la piciorul stâng. În omnipotența lui, Baronul nu se gândea că în țară mai sunt și alți omnipotenți, care ar putea să-l folosească pentru a atinge obiective mai mari decât ale lui. Așa că la prima chemare a Centrului, el a lăsat județul anonim și s-a grăbit să cucerească o altă galaxie. În urma lui, steluțele de circumstanță, devenite slugi, au început să-și dispute resturile de putere lăsate de Baron în urma sa.

Și s-a făcut noapte și iar s-a făcut dimineață…

În acea dimineață, Baronul s-a trezit mai bătrân. Ochii lui, altădată vii, își pierduseră consistența iar chipul lui, altădată adulat, devenise chipul unui vârstnic, împovărat de griji și temeri. În noua galaxie răsărea o nouă stea strălucitoare iar statul român a numit-o gingaș “DNA”. În dimineața aceea a început apusul Baronului. El a înțeles atunci că toate au un început și un sfârșit, că niciun fel de glorie nu e eternă și că atunci când practici politica așa cum practici prima meserie din lume n-ai nicio șansă să fii menționat în cărțile de istorie. Însă, înainte de a apune definitiv, Baronul le-a îndeplinit teleormănenilor de pretutindeni visul lor primordial. Datorită lui, acum teleormănenii sunt înjurați de morți în cunoștință de cauză. Și prea puțini dintre ei găsesc cuvinte pentru a-i mulțumi suficient…

Lasă un răspuns