25, iunie, 2018
Breaking News:

Apariție editorială. Carmen Dumitrescu lansează o carte în care orice asemănare cu personaje reale este absolut intenționată

Monica Vasilescu

În puținătatea culturii teleormănene și-a făcut loc de ceva timp scriitoarea Carmen Dumitrescu, autoare a mai multor scrieri apreciate de către cititori. Cea mai recentă carte a sa – ”Purgatoriul nebunilor” – se află în curs de apariție, la editura Neverland și este total diferită de celelalte titluri ale sale ”Secretul”, ”Justițiarul”, ”Avatar”, care aveau ca subiect principal iubirea. Prezenta carte face referiri la o altfel de dragoste, scoate în evidență fapte cunoscute în societatea zilelor noastre, pe care mulți dintre noi le blamăm, dar le și acceptăm. În fapt, romanul ” Purgatoriul nebunilor” este inspirat din realitate, iar personajele sunt reale și, deși au nume fictive, ele pot fi recunoscute cu ușurință. Într-un scris nebunesc, altfel de modul în care ne-a obișnuit până acum, Carmen a redat formele parvenitismului, considerându-l a fi trăsătura tipologică a personajelor centrale. A dezvăluit ambiţia şi orgoliul unor oameni care ajung într-un moment favorabil afirmării grosolane, punând accent pe imoralitatea lor prin care calcă în picioare toate principiile sociale pentru a-și atinge scopul.

Fragment din carte: ”… Și acum, singurul om de care îi păsa era unul căruia îi spunea, din reflex, “șefu” și pentru care făcea efortul de a fi la sediul partidului cât era ziua de lungă, pentru a-l putea măcar zări cu coada ochiului. Și el o vedea pe ea ca pe o făptură cel puțin interesantă, iar ea nu avea nicio îndoială că remarcă seriozitatea și devotamentul ei, despre care nu putea să spună nimic nimănui… Nici măcar ei înseși… Pentru că unele lucruri sunt prea intime ca să le putem recunoaște. Dar îi era clar că pe lumea asta, ea nu avea acum decât un singur centru de stabilitate. El se numea “Șefu’”.

Rezumând ideea cărții, opera scriitoarei Carmen Dumitrescu isprăvește prin faptul că tratează situații din culise expuse înadins în roman, a scris despre politică și slugi, despre putere și decadență, despre iubire și ură, având un orizont larg al realității zilei, mai ales că ele pot fi trecute prin registrul profesional al ziaristului din ea, pentru că nu întâmplător a apărut intro-ul în care se specifică faptul că orice asemănare cu personaje reale este absolut intenționată…  Carmen știe foarte bine că prăpastia se remarcă de sus, iar muntele de jos.

Lasă un răspuns