16, ianuarie, 2018
Breaking News:

Antrenorul emerit Florian Dumitru face, prin culturism, corpul perfect: ”Puterea gândului influențează forma fizică. Și totul în viață”

Monica Vasilescu

florian-dumitruPe Florian Dumitru îl cunosc mulți sportivi din Teleorman. Unii dintre aceștia îi datorează modul în care s-au dezvoltat. Antrenor la Clubul Sportiv Teleorman, Florian Dumitru stă de peste trei decenii pe baricadele culturismului de la noi și este perceput drept unul dintre foarte puținii profesioniști ai sportului local. Cu adevărat interesant este nu doar faptul că Florian Dumitru își stimulează sportivii prin cunostințele pe care le are un antrenor, cu rezultatele sale și cu forma fizică proprie, ci, mai ales, cu felul în care le vorbește acestora, făcând referiri la Platon și Socrate. Acest mod de a antrena poate fi considerat și un fel de selecție, pentru că nu toți sportivii țin pasul, dar, în esență, cei care rămân sunt performeri, având pe parcursul activităţii foarte mulţi campioni medaliaţi. Și fiul său se află printre ei, Dumitru Dan Alexandru fiind desemnat cel mai bun junior din țară, până la vârsta de 19 ani. Pentru meritele sale, fostul sportiv de performanţă, “Romică” Dumitru, așa cum este cunoscut în lumea sportului, a fost distins cu titlul de antrenor emerit de către Federaţia Română de Culturism şi Fitness, iar titulatura este o premieră pentru culturismul din Teleorman. Dacă nu ar fi fost antrenor, Florian Dumitru ar fi făcut cu siguranță psihologia mass-media și ar fi avut, cel mai probabil, aceleași rezultate, pentru că a învățat încă de la începutul vieții că puterea gândului influențează parcursul, după cum veți descoperi printre vorbele celui mai spiritual antrenor care a acordat un interviu ziarului Liber în Teleorman.

Reporter: Domnule Florian Dumitru, povestiți-ne, înainte de toate, despre începuturile dumneavoastră ca sportiv și ca antrenor.

Florian Dumitru: Am început culturismul în anul 1980. Am fost pasionat de fotbal, dar am avut un accident, o ruptură de ligament, apoi, operat, fiind, m-am orientat către culturism, într-o perioadă în care făceam recuperare. După puțin timp, în anul 1982, am fost campion național la juniori și cel mai bun culturist din țară, iar în anii următori, ‘83 și ‘84, am ieșit vicecampion. A urmat perioada de seniorat, am avut câteva participări, dar, după cum se știe în sportul nostru, dopajul e maximum… acum s-au mai liniștit apele. Am renunțat la activitatea competițională, fiindcă adversarii erau foarte puternici și m-am păstrat un sportiv curat și un antrenor curat. Sportivii mei au început să câștige concursurile de culturism atunci când s-a introdus controlul antidoping. Beatrice Șerban, de exemplu, a făcut toate controalele antidoping în cei aproape șapte ani de activitate sportivă la clubul nostru. Ca antrenor, am avut satisfacții deosebite de când s-a introdus acest control antidoping și toată pregătirea la modul general în țară s-a transformat și s-a bazat pe antrenamentul științific, motivațional, un atrenament cu care mulți nu erau obișnuiți. Obișnuința era cu substanțele, care înlocuiau foarte mult din calitățile intelectuale, fizice, genetice pe care trebuie să le aibă un sportiv. Am avut rezultate extraordinare. Beatrice Șerban a luat șapte medalii la campionatele europene și mondiale. La băieți, nu mai avusesem campion din 1982, iar anul trecut am avut doi și un câștigător al concursului Open, adică, cel mai bun junior din țară, până la vârsta de 19 ani, Dumitru Dan Alexandru. Urmează ca Dumitru Dan Alexandru să meargă la campionatul mondial în 2017, care se va ține la Bistrița și sperăm să câștigăm Open-ul, atât la categoria până în 19 ani, cât și la cea până în 20. Sperăm să avem un campion mondial.

Ați antrenat foarte mulți sportivi… de performanțele căruia sunteți cel mai mândru?

Bineînțeles, Beatrice Șerban! Este un copil deosebit, o fată cu o inteligență motrică deosebită, calități psihice deosebite. Am reușit să facem maximum de performanță, dat fiind că ea a avut și o experiență sportivă deosebită în perioada copilăriei, a practicat judo și a venit cu un bagaj fizic deosebit, lucru care m-a făcut să o iau de la un nivel destul de ridicat. Sportivii trebuie să aibă și calități intelectuale. Nu se poate face performanță fără un intelect deosebit.

Există limite de vârstă pentru culturism?

Culturismul se poate practica la orice vârstă. Indicat este ca un tânăr să înceapă în perioada adolescenței, pe la 14 ani. Până atunci, el poate să facă sporturi de echipă în care anduranța să fie prioritară, în care să-și pregătească fizicul pentru un sport atât de intens precum este culturismul. Trebuie să aibă în spate o experiență de alt gen. Limită de vârstă superioară nu există. Sunt oameni care practică la 60-70 de ani.

Sunt tinerii din Teleorman interesați de acest sport?

Da. Se pare că după Revoluția din decembrie 1989 și, cu precădere, în ultima perioadă, tinerii se îndreaptă către sălile de fitness încercând să găsească o alternativă în cadru organizat de a face mișcare, de a face sport. Bineînțeles că în acest cadru dezvoltat, pe sălile pe care le avem în oraș, eu pot să-mi fac o selecție foarte ușor. Nu toți sunt făcuți pentru performanță, selectez numai copii care au calități genetice deosebite, care rezistă la frustrare și își doresc să ajungă campioni.

Cam câți sportivi pregătiți în momentul acesta?

Acum pregătesc 15 tineri care au participat și urmează să participe la campionatele naționale și internaționale. Ei sunt încadrați pe grupe valorice, pe nivel de pregătire, pe vârste. Avem și oameni mai în vârstă care au participat și o să mai participe la camionatele Master, pentru cei peste 40 de ani, bărbați, peste 35 ani, femei. Avem o secție cu care ne putem mândri.

Vorbiți un pic despre noua sală în care vă desfășurați activitatea…

Noua sală în care ne desfășurăm activitatea a fost aprobată printr-o ședință a Consilului local Alexandria și, în unanimitate, consilierii au votat ca acest spațiu, mai precis, Punctul Termic nr. 18, să fie transformat în sala în care activăm în prezent. Este un lucru deosebit, fiindcă, se știe, în orașul nostru, activitatea a fost desfășurată în condiții foarte grele, sub tribuna stadionului, unde erau condiții insalubre, care au afectat nivelul de performanță la momentul respectiv. Eu sunt mulțumit că s-a realizat această sală.

Cum simțiți dumneavoastră, ca om de sport, mai sunt oamenii interesați să facă mișcare, că par tot mai îndepărtați de acest domeniu…

Există un pericol în acest sens. Am observat că disponibilitatea spre eforturi deosebite, cum este secția de performanță în care activăm, a dispărut și asta din cauza tinerilor care nu sunt angrenați în activități sportive de la vârstă mică. După părerea mea, pentru ca nivelul de performanță să crească, trebuie implicați copiii în activități sportive până la vârsta de 14-15 ani, când pot trece într-un sistem de performanță, indiferent de sport. Ei vin foarte mulți în sală, fără o pregătire prealabilă și reșesc foarte mult fiindcă nivelul de pregătire fizică pe care îl au nu le permite să lucreze cu aparatură sau cu greutăți libere, asta putând să le influențeze starea de sănătate. În mod normal, trebuie să ai o pregătire fizică destul de bună pentru a face un antrenament complex.

Dumneavoastră vă ocupați de pregătirea fizică, dar și de psihic, pentru că un sportiv are nevoie și de asta. Cât de greu e?

Este foarte greu, dar, în același timp, este și o provocare pentru mine, având în vedere că temperamentele sunt diferite. Încerc să descopăr calitățile și defectele și să lucrez acolo unde este nevoie. Sportivul sau practicantul trebuie să se descopere pe sine și pe oamenii din jurul său, iar apoi încep evaluările corecte. El, cu cât se descoperă mai bine, contribuie la autocunoaștere, autodepășire și, cum spun eu, să nu existe pericolul renunțării. Renunțarea, în general, caracterizează generațiile care vin și asta din cauza fizicului, care nu răspunde întotdeauna cum ne-am dori.

Recompensele vin?

Asta este întrebarea permanentă: ce câștigați din asta. Într-adevăr, este o întrebare care poate să te sustragă de la adevăratele valori, dar eu spun că marea performanță este că reușești să te cunoști, să te integrezi și să depășești obstacole pe care, în mod normal, nu poți să le treci, decât prin autocunoaștere. Cu cât te cunoști mai bine, cu atât reușești să depășești o problemă mai bine și mai ușor.

Cât de bine este reprezentat Teleormanul la nivel național din punct de vedere sportiv?

Eu consider că sportul, în ansamblu, nu este reprezentat destul de bine la nivel național, dar prin câteva discipline care s-au consacrat în ultima prioadă, avem speranțe că suntem totuși în top. Avem fotbal/tenis, unele secții de karate care au ajuns la un nivel destul de ridicat.

Ați avut vreodată tendința de a pleca din Teleorman sau din țară?

Da. Am avut o perioadă în care, sportiv fiind și confruntându-mă cu problemele care erau în perioada respectivă, în 1988-1989, m-am gândit să emigrez. Am avut o perioadă destul de agitată și m-am gândit că nu mă pot dezolta. Am făcut o mare pasiune din culturism și mi-am dorit să-l practic și să-l înțeleg la cel mai înalt nivel. Am încercat, mi-a reușit într-o oarecare măsură, fiindcă eu, în 1989, în timpul revoluției, eram în Germania și urma să fac pasul decisiv. După Revoluție, cu speranță și cu încredere, m-am întors. Eu cred că omul sfințește locul și am știut că și aici pot să fac lucruri deosebite.

Regretați că v-ați întors?

Nu. Nu regret, fiindcă suntem români și altfel poți să comunici și să transmiți anumite sentimente, anumite credințe, încercând să formez oameni.

Ce mesaj ați vrea să le transmiteți iubitorilor de sport?

Îmi doresc să fie cât mai mulți tineri interesați de culturism și de fitness și să aibă încredere că aici, în orașul nostru, există oameni care gândesc altfel, că se poate face un sport curat, adevărat și că poți avea performanțe reale. Un corp se poate transforma când practicantul este implicat cu sufletul, atunci când îi place să-și depășească limita în cadrul unei serii, în cadrul unui antrenament. Eu le-am explicat sportivilor că rareori reușesc să facă două serii bune sau trei. De ce? Fiindcă finalul de serie este în conștiința ta. Mai pot să fac o repetare sau nu mai pot. De repetarea respectivă depinde și transformarea corpului tău. Evaluat, un atrenament, poți face două-trei serii maximum. Poți face 15-20-30 de serii, dar doar două-trei sunt făcute cum trebuie. Dacă ești concentrat. Asta se face cu plăcere, cu emoție, cu chin. E un nonsens, dar trebuie să faci o plăcere din durere și din efort, iar corpul să răspundă pe măsură. Asta înseamnă sportul de performanță. Așa ajungi la limitele cunoașterii și începi să descoperi în tine slăbiciuni, defecte și spui: sunt slab în momentul ăsta, vreau să mă depășesc. Cum faci asta? Cu autodeterminare, cu un intelect deosebit, trebuie să citesc pentru ca intelectul să proiecteze imagini despre ceea ce aș vrea să fiu. Puterea gândului influențează și forma fizică. Și totul în viață.

Simțiți că tinerii vă înțeleg atunci când le vorbiți așa de frumos?

Ei sunt captivați de cele mai multe ori. Acum, cine are urechi de auzit să audă. Eu am speranța că, undeva în timp, cei care trec pe la mine prin sală își vor aminti că au auzit aceste lucruri, că au rămas cu ceva. Le vorbesc despre modelarea corpului. Luăm Michelangelo, Leonardo Da Vinci. Au încercat în istoria omenirii să facă un corp perfect. Sculptură. Imaginați-vă cum este să faci corpul perfect din antrenamnt. Este un lucru deosebit. Este nevoie de cunoștințele necesare, biochimie, filosofia efortului, biomecanică, psihologie sportivă și în cadrul psihologiei sportive foarte multă documentație ca să poți să te autoevaluezi, ca să poți să autodetermini lucrurile care te pot propulsa spre performanță.

Doriți să vă încheiați cariera ca antrenor în acest sport?

Da. Eu sper să nu îmbătrânesc niciodată. Am zis că o să mor undeva în sală, lângă un aparat sau lucrând ceva și cred că nu o să fiu la pensie niciodată, pentru că nu ăsta e scopul.

sala-de-sport-punct-termic-18

Lasă un răspuns