22, august, 2017
Breaking News:

Andreea Borțun: “Toată lumea artistică și culturală din București știe de Ideo Ideis…”

andreea2Carmen Dumitrescu

Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis a fost, inițial, visul a doi liceeni. Așa a început totul, cu un vis… Atunci am purtat primul dialog cu Andreea Borțun, o adolescentă ambițioasă, cu mult potențial, care visa cu ochii deschiși la un mare festival național de teatru, care să pună Alexandria pe harta culturală a țării. Au trecut ani buni de atunci, iar Andreea este un scenarist premiat la Festivalul Internațional de la Toronto și un regizor în plină ascensiune. An de an, se întoarce la Alexandria pentru a oferi oamenilor de aici cultură gratis. Și crede din tot sufletul că munca ei și a lui Alexandru Ion a stat la baza unei schimbări de mentalitate aici, unde lucrurile se schimbă atât de greu. Sunt unsprezece ani de Ideo Ideis, ani în care festivalul și-a câștigat popularitatea și a reușit să construiască un nucleu cultural într-un oraș fără sală de spectacole. Unii ar spune că la mijloc e un paradox. Noi credem că nu despre paradoxuri e vorba aici, ci despre puterea ambiției de a muta munții din loc. Reîntâlnirea cu Andreea Borțun a fost o experiență, atât prin prisma constatării unor evoluții personale, cât și din punctul de vedere al concluziilor care se pot trage în legătură cu efectele voinței nemăsurate a celor tineri. Dialogul cu Andreea a fost un prilej de a regăsi reperele unui demers dificil, pe care nu l-ar fi putut face oricine la Alexandria, dar și un fel de a primi revelația că Binele, Adevărul și Frumosul înving. Dar nu în orice situație. Ci doar atunci când ele sunt susținute de ambiție și de bune intenții…

Reporter: Ce ideal te mai mână în luptă?

Andreea Borțun: Cred că ceea ce ne dorim foarte tare (vorbesc și în numele lui Alexandru și al colegelor mele Carmen și Lavinia) este să încercăm să generăm contexte pentru adolescenții din România de a se întâlni cu niște oameni care ar putea să le producă niște revelații. De ordin personal sau profesional…  Fie că de aici se va dezvolta o carieră sau că se vor forma oameni conștienți de ei înșiși, din punctul meu de vedere, scopul merge în acea direcție. În al doilea rând, e important pentru noi că îi putem mobiliza pe tinerii din Alexandria, adică avem peste 100 de voluntari în festival. A crescut atât de tare dorința lor de a veni și de a se ocupa de festival, încât trebuie să facem selecții. Și sunt unii dintre ei care nu-și pot imagina vara fără festival. Adică sunt unii care vin aici de trei ani și așteaptă un an întreg să vină aici. Îmi spun că se simt importanți, că simt că ajută, că au o misiune, că sunt validați. Și cred că asta lipsește în mare parte din sistemul educațional oricum. Adică nu prea ia nimeni în serios un adolescent… Asta încercăm să facem. De aceea, am selectat anul acesta și o temă pentru festival: tema empatiei. Am ales-o în contextul în care se întâmplă toate lucrurile astea majore la nivel mondial, care țin de război, de violență. Și în acest context, la care toată lumea e expusă, mi se pare că empatia e un concept care funcționează nu doar la nivel artistic, dar în primul rând în sfera socială. Trebuie să ne educăm empatia… Încercăm ca festivalul să aibă acest mesaj general, care este expus prin mai multe mecanisme și pe mai multe arii…

R. Spune-mi, te rog, dacă ai urmărit evoluția unor copii în cadrul festivalului și dacă există povești de succes…

A.B. Cu siguranță, astfel de povești de succes au existat și există. Pot să dau un exemplu: Anghel Damian. A fost în trupa Braistorming din București, a venit doi ani la rând în festival ca participant, a dat la actorie. În momentul în care era participant, era jurizat de Marius Manole, Medeea Marinescu… jurații de la vremea respectivă. Doi ani mai târziu a jucat pe scenă cu Marius Manole, practic i-a devenit coleg. După povestea asta, Anghel a fost numit consilier pe teatru și a rămas în ministerul condus de Corina Șuteu. Asta e o performanță…

R. Mi se pare important să îmi spui și despre tine, că și pentru tine acest festival a fost punctul de plecare către performanță…

A.B. La mine traseul a fost următorul: am fost în trupa de teatru, că noi așa am început festivalul. În clasa a XI-a mă bătea gândul să dau la actorie, dar m-am răzgândit, pentru că mi-am dat seama că sunt mai atașată de cinema și că mi-ar plăcea să scriu, motiv pentru care am dat la UNATC la scenaristică. Am scris scenarii. Ulterior am plecat la Berlin un an, am urmat cursurile unei facultăți de arte liberale, unde am făcut altceva decât cinema, dar simțeam nevoia de mai mult, așa că m-am focusat pe literatură antică, retorică și artă modernă. M-am întors și atunci mi-am dat seama că vreau să fac și regie de film. Între timp am continuat să lucrez ca scenarist. Acum am în portofoliu un prim lungmetraj la care am lucrat, după care mi-am luat inima în dinți și am făcut un prim scurtmetraj. L-am filmat aici, la Alexandria, în casa fratelui bunicului meu, cu actori prieteni, cu operatori prieteni… Profesioniști, însă oameni care îmi sunt foarte apropiați. Practic, l-am făcut cam cu 500 de euro și debutul meu în regie a ajuns la Festivalul Internațional de la Toronto, care e unul dintre cele mai importante din lume. Urmează să filmez un al treilea film aici în Teleorman, în satul bunicilor mei de data asta și, practic, am scris o piesă de teatru care s-a jucat la Edinburgh, în Scoția și un monolog în cadrul unui spectacol în care joacă și Alexandru Ion și o parte dintre mentorii festivalului. Deci cam asta s-a întâmplat cu mine între timp…

R. Spune-mi cât de greu e să aduci oameni mari ai scenei la Alexandria…

A.B. A devenit mult mai ușor. Adrian Ghenie, de pildă. Știi cât de mare e numele lui și e un om care până acum nu a onorat nicio invitație la niciun eveniment cultural la care a fost invitat. A dat un singur interviu pentru Dilema Veche, e un artist care își rezervă dreptul la intimitate și preferă să nu fie foarte vizibil. Și am făcut rost de contactul lui de la PR, i-am scris un e-mail în care i-am explicat ce se întâmplă la Alexandria, că vor fi mulți tineri aici. Mi-a răspuns în 5 ore că vine cu mare plăcere, că nu trebuie să ne ocupăm noi de nimic, de cazare, transport, etc… Și uite că e simplu. Și oricum în București toată lumea știe de festival. Toată lumea artistică și culturală știe de Ideo Ideis… de la Marcel Iureș, de la Marius Manole, de la Medeea… Deci cumva a fost foarte promovat și oamenii sunt foarte fericiți că pot să vină. E un vibe la care mulți își doresc să ia parte. Festivalul a câștigat un capital foarte mare de simpatie, asta e adevărat!

R. La gala de deschidere de anul acesta ai spus tu că anul trecut s-a pus problema să nu mai continuați acest festival. Ce motive ați avut?

A.B. Sunt motive personale, practic, care țineau de cariera noastră. Ne-am dat seama că am dedicat foarte mult timp festivalului acesta. Am simțit că e momentul să punem stop, pentru că noi am delegat atribuții, dar nu e niciodată la fel ca atunci când te ocupi tu de proiectul tău de suflet. În contextul acesta, noi ne-am speriat că nu mai avem energia să facem asta. Apoi ne-am dat seama că sunt mecanisme care pot rezolva problema, că poate exista o echipă care să se ocupe de funcționarea festivalului și la cum se arată lucrurile acum, cred că lucrurile merg bine… Niciodată nu am fost atât de susținți de autoritățile locale ca în ultimii doi ani. De aceea, cred că având în vedere experiența din acest an, cred că se poate continua în bune condiții și în anii următori. Sigur că dacă vorbim de infrastructura culturală, nu e ok la Alexandria, dar sper ca lucrurile să se rezolve în anii viitori. Pentru că e greu să facem singuri sala decentă și sigură.

R. Cât vă ia să pregătiți acest eveniment?

A.B. 10 luni… Avem după festival cam două luni de pauză, după care începem din nou să ne ocupăm. Și vedem că publicul din Alexandria este din ce în ce mai receptiv la experiența culturală. Evident, sperăm că va fi și mai receptiv la edițiile viitoare. Nu de alta, dar e cultură… gratis.

Lasă un răspuns