15, decembrie, 2017
Breaking News:

Amintiri cu domnul Schmidt, în cuvintele celei care i-a fost sprijin și inspirație: „Niciun izvor de lacrimi n-ar putea stinge durerea din sufletul meu”

Iulia Schmidt

S-au împlinit trei ani pe data de 8 iulie 2017 de când a plecat de lângă mine un soț atât de bun și blând… Noni… Un om iubitor de cărți, de oameni și, în mod special, de profesia pe care și-a ales-o. Despre el nu se poate vorbi decât la superlativ. Și nu vreau să extind asta pe multe pagini, ci vreau să sintetizez totul în câteva cuvinte esențiale: decență, demnitate, moralitate, toeranță, dar mai ales o etică profesională, ce provenea din iubirea și respectul față de oameni. Marea lui pasiune a fost lectura. A iubit cărțile. Spunea mereu: „Cititul mă relaxează, mă odihnește, este mană cerească pentru sufletul meu!” De altfel, singura lui avere este vasta colecție de cărți foarte bune de acasă. Și eu mă bucur că am avut șansa de a sta lângă un om ca el, aproape 40 de ani, timp în care l-am iubit foarte mult. Îmi ridic privirea către stele, căci el este o stea și mă liniștește… Oricât de tare l-aș striga, știu că e inutil…

Între noi s-a așternut tăcerea și a rămas doar acel fel de singurătate care te doboară, în cele din urmă. La un moment dat, o colegă de facultate de-a lui l-a comparat cu un lord și mulți oameni ar fi vrut să-l aibă în preajmă , deși poate pentru o categorie anume el a fost incomod. Și asta s-a văzut prin felul în care l-au tratat în timpul vieții și, mai ales, din felul în care i-au păstrat amintirea după ce a plecat de tot… Totuși, cred că principalul lucru pe care îl pot spune acum despre soțul meu este că a fost un om de o corectitudine remarcabilă. Niciun izvor de lacrimi n-ar putea stinge durerea din sufletul meu. A plecat pentru totdeauna un om atât de bun, de bând și iubitor… soțul meu Noni.

Lasă un răspuns