23, noiembrie, 2017
Breaking News:

Ai tăi te-au uitat, baroane! Tu când îi uiţi pe ei?

dragneaCarmen Dumitrescu

Pe vremea când nu era încă o certitudine faptul că pleci la Bucureşti ca să te faci deputat şi apoi vicepremier, noi, cei mici şi proşti, care te analizam din umbră ne gândeam la tine. Nu de drag, ci de dragul studiului de caz. Pentru că auzisem despre tine că atunci când erai tânăr şi proaspăt intrat în politică, erai un veritabil cunoscător al caracterelor. Că ştiai pe cine ţii în apropierea ta şi ştiai pe cine să ţii departe. Că acceptai şi păreri contrare celor pe care tu le aveai deja, dacă ţi se aduceau argumente. Dar timpul a trecut şi n-ai mai ştiut să faci diferenţa între oameni. Ai crezut că ăla care îţi pupă mâna tremurând e mai bun decât ăla care te priveşte în ochi şi-ţi spune că greşeşti. Aşa s-au adunat în jurul tău frustraţi şi arivişti din toate categoriile socio-profesionale şi cu ei ţi-ai făcut echipa de bază. Cu ei te-ai consultat, pentru că laudele lor şi glasul lor tremurând îţi şopteau că eşti puternic. Şi erai, baroane! Erai puternic, pentru că erai printre ei şi le luai capul dacă-şi uitau lungul nasului. Dar ce nu ştiai tu şi, probabil, nu ştii nici acum, e faptul că şi atunci, ca şi acum, paharnicii tăi de seamă te înjurau pe la spate parcă prinşi de o febră puternică. Era febra frustrării, baroane, pentru că tu poate ai uitat, dar dacă cineva te ajută decisiv să devii ceea ce vrei tu să devii, o să sfârşeşti prin a-l detesta. Asta e natura umană, baroane! Nu era vina lor! Dacă ai fi dat şansa succesului cuiva care avea şi minte în cap, şi sânge în instalaţie, nu se ajungea aici. Când ai plecat, credeai că loialitatea lor va ţine o veşnicie. Credeai că dacă pleci la Bucureşti să te faci Alexandru Ioan Cuza, ăştia o să te venereze în lipsă. N-aveau cum! Şi ştii de ce? Că ei abia aşteptau să nu le mai sufli în ceafă. Să-şi facă ei de cap la tine pe plantaţie, aşa cum în mintea lor, li se părea că faci tu. Dar ei n-aveau cum să te înţeleagă şi nu te vor înţelege niciodată. Pentru că e greu pentru foştii lipitori de afişe să aibă idealuri înalte, aşa cum ai avut tu. Şi e greu să te vezi mare dacă eşti atât de mic. Tu n-ai fost mic. Nu! Ei te-au simţit. De aia nu respirau în faţa ta. Dar acum… Acum, când poziţia ta în partidul mare începe să devină controversată, despre ce crezi tu, baroane, că discută ei în conferinţele de presă? Despre faptul că Hrebenciuc e om de onoare! Şi despre faptul că tu nu ai ce să cauţi în campanie în Teleorman, că sunt ei aici, capabili să facă totul la fel de bine ca tine. Nu s-a gândit nimeni să vorbească despre ataşamentul lui Liviu, cel care i-a făcut oameni, pentru judeţul ăsta, aşa cum ai vrut tu… Baroane, tu nu ştii ce se mai întâmplă prin Teleorman de când ai plecat. Ai îmbătrânit în doi ani ca alţii în zece şi poate nici tu nu eşti convins că merită să te consumi atât. Tu nu ştii ce ai lăsat în urma ta, pentru că tu ştii doar ce vor ei să ştii. Şi nici nu vor să ştii prea multe, pentru că atunci n-ar mai şti ei multe. De fapt, ei te-au uitat, baroane! Tu când îi uiţi pe ei?

One comment

  1. Un sfat: aranjarea textului in paragrafe face citirea mai usoara. Puteti folosi chiar si un font mai mare. Succes in continuare! Numai bine!

Lasă un răspuns