16, decembrie, 2017
Breaking News:

Adrian Simionescu: ”Nu am fost pasionat de politică niciodată. Baschetul este cea mai mare plăcere pe care am avut-o în viața asta!”

Monica Vasilescu

adrian simionescuMai mereu judecăm oamenii superficial, în funcție de moment sau de aparență. Nu ne gândim niciodată ce anume stă în spatele acțiunii unui om sau după ce principii se ghidează în viață. În privința politicienilor cu atât mai mult. Adrian Simionescu, deputatul, a fost mai tot timpul considerat un om arogant, cu toate că atunci când cineva i se apropie un pic mai mult dispare orice gând din acest registru. El se află printre cei conștienți că rațiunile în politică nu se suprapun cu principiile logicii sau ale moralității, dar știe că se poate face politică și fără să faci prea mult rău în jur. S-a născut la Bran, dar împrejurările l-au adus în Teleorman, aici unde este privit cu ochi goi de oamenii care nu înțeleg legătura între politică și skijet. Încercând să vedem mai mult decât văd alţii, am descoperit că Adrian Simionescu are unele trăsături inedite pentru un om aflat chiar și vremelnic într-o funcție. Spune că a citit peste 2000 de volume, îi plac foarte mult cărțile istorice și are o controversă în ceea ce-l privește pe mareșalul Antonescu, nu poate spune că a fost rău, dar nici bun. Este pasionat de istoria Angliei, considerând că acolo se găsește sâmburele evoluției unei națiuni. Și mitologia greacă l-a fascinat, iar în timpurile acelea își amintește că era un pic ateu. Odată cu înaintarea în vârstă, însă, a devenit mai credincios. Pe lângă pasiunile secundare, cum ar fi plimbările cu skijetul sau cu ATV-ul, Adrian Simionescu iubește foarte mult baschetul și afirmă cu tărie că are cele mai frumoase amintiri din campionatele la care a participat în calitate de jucător, profesie în care și-ar fi dorit să rămână.

Vremea a trecut și perspectivele lui Adrian Simionescu, cel care urma să ajungă parlamentar de Teleorman, s-au tot modificat, însă drumul a devenit, la un moment dat, clar, politica devenindu-i preocuparea de bază. Pentru a-l descoperi pe omul din spate funcției, l-am provocat la o discuţie sinceră și am obţinut imaginea unui ins care a înţeles că în viață este esențial să spui lucrurilor pe nume, chiar dacă nu ai mereu de câștigat.

Reporter: Ce vă amintiți din copilărie?

Adrian Simionescu: Am avut o copilărie foarte frumoasă, am fost crescut de bunici, am făcut pian până în clasa a opta. În clasa a șaptea m-am apucat de sport, la Craiova. În clasele V-VII făceam atletism, canotaj, până am ajuns la baschet. Am jucat baschet în toate loturile naționale de juniori, inclusiv în facultate. Toată copilăria mi-am dorit să fiu mare jucător de baschet și, ulterior, antrenor.

Ce s-a întâmplat de nu a fost așa?

S-a întâmplat că tatăl meu mi-a spus că sportivii, dacă se accidentează, rămân fără nicio carieră. În perioada comunistă era foarte important să faci o școală sau să faci o meserie. Am dat la Metalurgie, am intrat al doilea. Intrând la facultate, nu am mai putut să mă țin și de sport. După ce am terminat facultatea, am luat repartiția împreună cu soția, la Slatina, și aveam două opțiuni: să mă duc la Hunedoara sau să mă întorc în Teleorman, unde socrii mei aveau situație înstărită. Am luat decizia să venim aici, la celebrul combinat Turnu.

V-ați gândit vreodată să plecați din țară?

În 1997, erau oferte în Canada pentru două meserii: inginer metalurg și electronist. Trebuia să îndeplinești niște criterii și aproape că le aveam pe toate. Efectiv, voiam să plec în Canada. Nu am plecat. Nu știu dacă e rău sau bine. În anii ’90, treburile s-au complicat în România, am intrat în faza aceasta comercială, care nu îmi place foarte mult, dar care mi-a adus o libertate în exprimare și în acțiuni.

Vă simțiți împlinit profesional?

În niciun caz! Împliniți sunt cei care au făcut o meserie și au urmat-o. Chiar vreau să spun că la întâlnirea de 20 de ani doar un singur coleg al nostru, din 130, mai lucra în domeniu. Dacă vorbim de pasiuni, una dintre ele a fost baschetul și până acum trei-patru ani încă mai jucam, la Turnu, împreună cu câțiva prieteni. Baschetul este cea mai mare plăcere pe care am avut-o în viața asta. Era momentul care mă relaxa și lucrul pe care știam cel mai bine să-l fac. Nu am fost pasionat de politică niciodată. Sunt liberal de principiu. În momentul în care a venit Antonescu aici, Liviu Dragnea m-a prezentat: ”uite că avem și noi liberalul nostru”.

Atunci de ce ați ales politica PSD?

Nu am ales politica PSD. În septembrie 1995, Adrian Videanu a venit în Turnu Măgurele, cu Ion Năstăsescu. Atunci, pe mine, pe Dragnea și pe alți câțiva ne-au invitat la această întâlnire. Adrian, cum era așa elegant și foarte volubil, după ce am mâncat o friptură și am băut un șpriț, a zis să facem echipă și să câștigăm primăria din Turnu. Așa am intrat eu în politică, împreună cu Liviu, în 1995, reușind, în 1996, să câștigăm primăria cu Nicolae Mohanu, eu am fost viceprimar și aveam doar patru consilieri din 21. Să fiu viceprimar nu a fost iubirea vieții mele, mi-am dat demisia și nu am mai luat altă funcție, decât în 2008, tot printr-o conjunctură, de vicepreședinte al Consiliului Județean Teleorman. Fiind în același stil al meu, gură slobodă, am stat doar șase luni. Apoi am trecut, cu o întreagă armată, la PDSR, cu Dragnea, Mohanu și cu încă vreo 15 primari de comune, consilieri județeni și locali, a fost o decapitare a PDL la vremea aia în Teleorman. Am rămas în politică pentru că am crezut în Dragnea, are o putere mare de mobilizare și de organizare, dar și șarm și calități personale deosebite. Are o carismă deosebită. Cred și acum în Liviu Dragnea și acolo unde va fi el voi fi și eu. Altfel, cred că sunt unul dintre pesediștii deschiși la toată lumea politică din Teleorman. Am oameni pe care îi simpatizez din toate partidele, mă înțeleg bine cu Cristi Barbu, Adrian Florescu, Marin Almăjanu, Ică Calotă și cu mulți alții. Sigur că am persoane, atât la noi în partid, cât și în celelalte, cu care nu am nicio relație, nu suntem compatibili. Un exemplu este Ilie Bălan. Nu pot fi compatibil cu el niciodată în viața mea.

Aveți o problemă cu femeile politician?

Nu, atât timp cât rămân oameni echilibrați și cu un minim de independență. Nu știu dacă în Teleorman este momentul unor femei politician, însă, nu pot să spun că sunt rele ca și oameni politici. Cred că atunci când ajungi într-o funcție executivă, trebuie să ai un pic de calități, de temperament, de personalitate. Nu e un secret că bărbații au o personalitate mai puternică. Cred că o funcție executivă de anume anvergură, astăzi, în Teleorman, este pentru un bărbat. Orice femeie trebuie să aibă și un istoric. Am ceva cu femeile în politică intrate repede, pe ușa din spate. Prea mulți oameni se trezesc peste noapte în funcții importante fără un istoric în spate. Eu nu cred în tehnocrați.

Simțiți că funcțiile pe care le-ați ocupat în cursul vremii v-au schimbat în vreun fel?

Din păcate, nu, spun unii. Eu spun că, din fericire, nu. Cum spunea Liviu, funcția poate să-ți crească infatuarea sau orgoliul, dar trebuie să rămâi cu capul pe umeri. Politica a demonstrat, de la Nițulescu, până la Iliescu, că totul este temporar. Dacă în perioada în care ești în politică nu reușești să păstrezi un echilibru în relația cu toată lumea, te întorci la ce ai fost și o să fie greu sau foarte greu. Asta depinde de fiecare și depinde de unde ai fost adus în politică. Am învățat arta negocierii… sunt și lucruri bune pe care le-am învățat în politică. Sunt și altele, mai puțin bune. Am promis locuri de muncă. Nu am realizat… și atunci ajungi în situația în care, vrei, nu vrei, mai faci anumite promisiuni fără acoperire. Important este să îndeplinești ceva.

Sunteți mulțumit de felul în care arată Teleormanul acum?

Dacă mă întrebi de locuri de muncă, nu sunt mulțumit. Dar nici în alte județe, cum ar fi Olt, Vaslui, nu s-au mișcat lucrurile în dezvoltarea unor industrii mai mult decât în Teleorman. Dacă vorbim de câteva orașe, Alexandria în mod special, Zimnicea și Turnu Măgurele, s-au schimbat în bine în ultimii ani. Sunt foarte multe comune care s-au dezvoltat. Vorbesc de Talpa, Islaz, Saelele… Omul sfințește locul. În Teleorman crește ușor, ușor o clasă socială numită agricultori mari, dezvoltată cu o dinamică incredibilă. Oamenii aceștia, care muncesc multe ore pe zi, ajutați de programele de investiții, vor fi motorul de dezvoltare.

Aveți obiective neîndeplinite?

Ca parlamentar nu am îndeplinit foarte multe obiective. M-am legat foarte mult de obiectivul guvernamental și l-am sprijinit sută la sută. Ceva pe cont propriu… aș fi mincinos să spun că am avut. Acum lumea trebuie să înțeleagă că un parlamentar nu este mai mult decât un consilier județean, deși este la un nivel mai mare. Dacă ai o idee, trebuie să ai acordul Guvernului, sursa de finanțare, susținere, ceea ce nu este simplu. Ponta a reușit, printr-o strategie în care nu credeam la început, să aibă o guvernare bună. Ceea ce și-a propus s-a cam îndeplinit. Pot să spun că Guvernul Ponta a făcut lucruri bune. Altfel, sigur că mi-aș fi dorit mai multe lucruri ca parlamentar, în special pentru primari și fermieri. Am mai încercat câte ceva și sper să reușesc să rezolv ceva în privința fondurilor europene, pentru că ele înseamnă singura șansă de dezvoltare durabilă atât în comunități și pentru fermieri.

Mai candidați?

Aproape nu. Nu pot să spun sută la sută NU pentru că nici când am candidat nu eram sigur. Nu cred că este menirea mea să fiu în continuare parlamentar, dar niciodată nu spun NU atât timp cât sunt în politică. Nu vreau să fiu un demagog.

Ați făcut compromisuri în viață?

Multe, sigur. Cine nu a făcut? Am încercat să fac compromisuri, dar să nu deranjez pe alții, să nu sufere alții. Dar am făcut. Îmi asum. Cine spune că a trecut prin atât de multe lucruri și nu a făcut compromisuri, eu nu-l cred.

Vă deranjează când spun unii că sunteți ”măritat”?

Pe mine mă miră. Eu tot timpul am fost ferm. Îmi respect foarte mult soția, pentru că se ocupă de firma asta și muncește 12 ore pe zi, sigur că o respect foarte mult. Altfel, nu am nicio problemă pe tema asta.

2 comments

  1. In spatele politicianului pe care toti il vad ,,arongant „, domnul Simionescu este un om cu suflet.

Lasă un răspuns