20, februarie, 2018
Breaking News:

Acuzații grave la adresa unei profesoare de matematică din Alexandria: „După ce am decis să-l retrag pe copil de la meditații, a început calvarul…”

Carmen Dumitrescu

În timp ce acuzăm medicii că iau șpăgi sau politicienii că fură din banii publici, uităm de o altă categorie de personal bugetar, care își rotunjește veniturile prin… meditații. Teoretic, meditațiile nu sunt în sine un lucru rău. Dar atunci când cadrul didactic cheamă la aceeași ședință trei sferturi dintr-o clasă, practic nu mai vorbim despre un privilegiu al elevului, dispus să plătească în plus pentru educația lui, ci despre un avantaj exclusiv al cadrului didactic. Mai mult, să zicem că acceptăm chiar și această practică. Însă, din momentul în care profesorul condiționează notele elevilor de prezența la meditații și îi tratează preferențial pe aceștia, în funcție de acest criteriu, atunci începem să avem o problemă reală. Iar, indiferent dacă profesorul plătește sau nu taxe statului pentru această muncă suplimentară, când ea devine motiv de abuz, cadrul didactic este perfect blamabil. Aflăm, astfel, de cazul unei profesoare de matematică din Școala nr.2 din Alexandria, cunoscută ca „Școala Gimnazială Mihai Viteazul”, care condiționează notele obținute de elevi la clasă de prezența la meditații. Acuzațiile vin din partea mai multor părinți, care duc de vreme îndelungată o veritabilă luptă cu acest cadru didactic. Reproducem declarația unuia dintre părinții nemulțumiți de comportamentul și atitudinea doamnei profesor, urmând să aflăm de la conducerea școlii cum intenționează să rezolve, totuși, aceste cazuri:

Am un băiat care e în clasa a VIII-a la Școala 2. În clasa a V-a, el era la o altă clasă și atunci făcea matematica cu un profesor. În momentul în care l-am mutat în clasa în care se află în momentul de față, profesoara de matematică mi l-a lăsat corijent. Din start. Profesoara despre care vorbesc este doamna Marioara Marin. S-a dus soțul meu la școală, pentru a vedea care e problema cu băiatul și profesoara i-a spus: „Aveți un copil foarte bun, e isteț… Este mai puturos, dar îl aducem pe linia de plutie. Să-i găsesc un loc în agenda mea și îl chem la meditații și o să fie bine!” Am decis să-l ducem. Copilul era încântat că îl primește și pe el la meditații, așa cum procedase cu trei sferturi din clasă. În semestrul al doilea, notele copilului au început să crească, dar el nu știa nimic. Îl puneam să rezolve două probleme și nu știa nimic. Dar avea note mari la clasă. De aceea, am decis să îl retrag de la meditații de la doamna Marin și l-am dat la meditații la o altă profesoară. Din momentul acela a început calvarul. Mi-l ținea în situații de corijență până în ultima zi. În ultima zi, cu circ, balamuc, amenințări, îi dădea două note de 8, îl trecea. Dar am ajuns în clasa a VIII-a și nu se mai poate. Nu mai putem să ajungem iar la asta. Copilul dă la liceul militar, are dosarul făcut. Ea i-a închis media 4, în contextul în care l-a ascultat toată săptămâna trecută, i-a dat 3 în teză. Toți colegii sunt martori și îmi spuneau că băiatul meu a știut, dar l-a trecut la loc și a zis că nu a convins-o. I-a dat două note de 4. Am sunat-o și am vorbit cu ea. I-am spus că nu e în regulă să își bată joc de copilul ăsta. Că dacă era așa de prost, de ce nu ne-a adus la cunoștință asta în atâția ani și și-a găsit acum să îi facă probleme. A zis că nu e prost. M-am dus la director. Domnul Armeanu ridică din umeri. Nu vrea să se implice. Apoi am mers iar la profesoară. Copilul meu avea două note de 4, iar după discuția cu ea, îi mai pusese două note de 4. Am rămas siderată. Și doamna mi-a spus: „Doamnă, asta e media, astea sunt notele, pixul este la mine în mână! ” Și mi-a închis telefonul. Ca să mi se spună până la urmă să stau liniștită, că „oricum o să treacă clasa”. Păi eu vreau să treacă clasa? Oricum, merg în audiență la Inspectoratul Școlar și am cerut conducerii școlii reevaluarea copilului meu. Pentru că profesoara cu care face deja meditații îmi spune că el este pregătit. Mă interesează foarte puțin cum se rezolvă sau nu cazul băiatului meu, pentru că e o chestiune care afectează pe mai multă lume. Nu sunt numai eu în situația asta. Ci copiii mai multor oameni pe care eu îi cunosc și despre care știu cât de interesați sunt de situația școlară a copiilor lor. Și nu e corect. Nu vreau să tac. Că dacă toți o să alegem tăcerea, profesorii de tipul ăsta vor face regulile. Și eu mai am un copil care vine la rând. Ori, eu nu vreau ca și el să treacă prin așa ceva!

Lasă un răspuns