18, ianuarie, 2018
Breaking News:

Acasă la Simion Gârlea, eroul nostru de la Cotul Donului, pentru care nicio sărbătoare națională nu trece fără sens

Monica Vasilescu

Cine nu a stat de vorbă măcar câteva minute cu eroul Simion Gârlea a pierdut enorm. Legendă vie a războiului antisovietic, Simion Gârlea poate povesti oricui întâmplările de o duritate extremă prin care a trecut, cum a înfruntat tancuri, arme, frig și foamete, în cel de-al doilea Război Mondial. A petrecut 2.117 zile sub arme. A stat 1.267 zile pe front, atât pe cel de Răsărit, cât și pe cel de Apus și a mers 1000 de kilometri pe jos, timp de patru luni, pentru a ajunge acasă. Din fericire, toate acestea l-au îndârjit și, la 98 de ani, împliniți pe 1 septembrie 2016, are o memorie fantastică și reține cu exactitate date și locuri din cea mai cruntă experiență a vieții sale din perioada în care a luptat, pe frontul de Est, până la Cotul Donului, lângă Stalingrad, Rusia, în una dintre cele mai sângeroase bătălii din istoria Armatei Române.

Omul care a făcut războiul nu este originar din Teleorman. A ajuns aici în luna decembrie 1944, după ce a văzut în Monitorul Oficial că a fost numit cântăreţ bisericesc la parohia din Vităneşti, având diplomă în acest sens. De mai bine de 70 de ani nu și-a mai văzut satul natal – Răspopeni, rămas de cealaltă parte a Prutului, în Basarabia, iar acest fapt îi provoacă o suferință pe care nu o poate ascunde de simțurile celui care îi ascultă cu sufletul deschis povestirile. Își ține dorul în frâu prin scris. Din august 1944, Simion Gârlea a scris zilnic până în 1945, apoi a întrerupt acest obicei, până în momentul în care a ieşit la pensie, prin 1978. A adunat zeci de caiete pe care le prezintă cu mândrie oricui este curios să citească printre rândurile sale.

Pentru faptele sale din vreme de război, Simion Gârlea a primit trei de­coraţii, de două ori medalia Bărbăţie şi credinţă şi o dată medalia Servi­ciul credincios. Independent de distincțiile pentru merite deosebite, eroul nostru primește recunoștința tuturor acelora ce știu să asculte mărturiile din perioada în care țara noastră a suferit cel mai mare dezastru militar. Zilele trecute, a fost vizitat la casa actuală, din comuna Măgura, de un grup de tineri care prețuiesc țara și apreciază faptele de vitejie ale omului care și-a riscat viața pe altarul țării. ”Nu pot să descriu în cuvinte, sunt insuficiente pentru starea pe care mi-a creat-o această comoară vie. La plecare, până să ne urcăm în mașină, a înfipt bastonul în pământ și a trecut șanțul de pe marginea șoselei să ne mai îmbrățișeze o dată. Acolo mi-au dat lacrimile instant! Am plecat cu greu”, a declarat unul dintre tineri pentru care patriotismul face parte din el. Astfel de rămășite sufletești nu se compară cu niciun obiect remis de o autoritate care poate nici nu cunoaște semnificația unei lupte adevărate date de o persoană care se distinge prin abnegație totală în împrejurări grele, prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, căci o insignă nu poate să însemne mai mult decât declarația unui tânăr care spune cu mâna pe inimă că Simion Gârlea este ”cel mai deosebit om pe care l-a întâlnit în viață”…

Lasă un răspuns