16, decembrie, 2017
Breaking News:

A 11-a poruncă: să nu lovești câinele de pază al democrației!

o pozitie in teleormanCarmen Dumitrescu
Se spune că în viață e bine să n-ai prea multe de-a face cu oamenii care n-au nimic de pierdut. Greșit! Toți oamenii au ceva de pierdut, în ultimă instanță. Lucrurile tind să se echilibreze în cele din urmă, astfel că și oamenii care n-au nimic de pierdut pot fi opriți, dacă știi unde să pui presiunea în mod corect. Însă, dintre toate lucrurile pe care n-ar trebui să le faci pe lumea asta, cel mai important e să nu lovești câinele agresiv. Câinele agresiv are și el ceva de pierdut întotdeauna. Și el se teme de moarte, de durere sau de foame. Și el are fricile lui, așteptările lui, dorințele lui firești. Dar câinele agresiv are ceva în plus: un instinct de supraviețuire ieșit din comun. De asta e și agresiv, până la urmă: instinctul lui de supraviețuire îi învinge duioșia, emoția și atașamentele. Lovindu-l, trebuie să fii cel puțin naiv ca să-ți imaginezi că-l sperii, îl intimidezi sau îl determini să fugă. Da, el va face un pas în spate pe fondul șocului loviturii, după care se va ridica și va rupe din carnea celui care a crezut că manifestarea forței poate trezi frica în sufletul animalului. Pentru că ăsta e adevărul: toți câinii se tem, numai că unii dintre ei reacționează instinctiv violent la agresivitate. Tot de frică o fac, dar asta e mai puțin revelant pentru tine, cel cu piciorul amputat de colții fiarei. Care e morala din spatele acestei povești? N-ar fi prea complicat, dacă ne gândim la ceea ce i se întâmplă în această perioadă câinelui de pază al democrației. Nu câinelui blând, care schelălăie în acord cu imnul partidului din care faci tu parte, ci celui agresiv, care păzește porțile dreptății publice. Când îi superi pe cei de la putere, nu trece prea multă vreme până te trezești cu amenințări în căsuța poștală, cu acțiuni în instanță, măsuri abuzive sau zvonuri menite să discrediteze jurnaliștii cu simțul realității. E drept că mai mult de atât nici nu se poate face, pentru că altfel câțiva dintre noi am fi deja exilați din județul tuturor comuniștilor în viață. De altfel, nu cu mult timp în urmă, cel mai faimos primar al Teleormanului îi oferea public subsemnatei un bilet doar dus către capitală. De la înființarea ziarului Liber în Teleorman am aflat despre noi că am avea relații amoroase cu oameni politici care ne-ar putea fi părinți, că am fi luat bani cu sacii de la sponsorii politici și, în general, ne-am speriat chiar și noi de atâta imoralitate. Dar în momentul în care am văzut că se iau măsuri abuzive împotriva noastră din partea unor instituții pe care le respectam, am înțeles că libertatea are un preț mare. Un preț pe care ni l-am asumat. Dar asta nu înseamnă că vom privi în gol către abuzurile îndreptate împotriva noastră, în timp ce câinii blânzi ling direct din fagurele de miere. Așa că revenind la câinele de pază agresiv, remarcăm că lecția cea mai importantă a vieții este asumarea. Lovești câinele de pază, îți asumi mușcătura lui. Așa cum și câinele își asumă lovitura pentru că latră mai tare decât alții. Viața este despre echilibru. Și chiar dacă e imposibil să faci pace cu un câine agresiv, poți cel puțin să nu-l lovești. Căci oricât de neplăcut i-ar fi lătratul, câinele obosește și tace. Dar lovitura n-o iartă niciodată!

Lasă un răspuns